"Space: the final frontier. These are the voyages of the starship Enterprise. Its five-year mission: to explore strange new worlds, to seek out new life and new civilizations, to boldly go where no man has gone before."
A fost odată şi s-a terminat.
Se mai da in reluare din cand in cand. Dar.
Acum
începe incă o dată.
Altceva.
Domnişoara Tzitzi, recent întoarsă de la coafor, s-a gândit
că ar fi bine să nu se mai lase dusă de nas. Aşa că acum e dusă de urechi.
Să nu strige nimeni, că îşi pierde echilibrul!
Cum a început totul?
În urmă cu 2 săptămâni domnişoara Tzitzi gonea în drum spre „Departamentul de Împachetat şi
Despachetat Gânduri Necuviincioase” (DÎDGN) din cadrul Institutului Universal
de Cercetare a Creierului Mamifer (IUCCM). Avea programare la ora 15 cu-cu fix
tocmai cu domnul Falangă Cerebel, inspector şef la Secţia de Vaccinare a Conştientului
(SVC) din cadrul departamentului.
Problema cu care ajunsese acolo era relativ simplă, însă
Departamentul fusese sesizat de către o vecină curioasă şi cam băgăreaţă - un
fel de „watch-dog” al cartierului, titlu obţinut după ani de experienţă
teoretică şi practică în pândit vecinii pe gaura cheii. Astfel, domnişoara
Tzitzi trebuia să răspundă câtorva întrebări legate de modul în care primeşte
vizitele prietenilor ei imaginari. Se pare că aceştia deveniseră foarte
gălăgioşi în ultima perioadă, având în vedere faptul că, fiind foarte ocupată
cu colorarea unghiilor, domnişoara Tzitzi nu mai răspundea la sonerie.
Cumva trebuia să se acţioneze, măsuri drastice trebuiau
luate! Pentru linistea tuturor.
Domnul Inspector i-a pus in vedere faptul că ar fi bine
pentru ea, dar şi pentru cartier, să instaleze noul Dispozitiv Radar de
Receptat şi Alungat Prietenii Imaginari.
Domnisoara Tzitzi s-a trezit pusă într-o situaţie extrem de
dificilă. Trebuia să aleagă între colorarea unghiilor şi timpul petrecut cu
prietenii imaginari.
După zile în şir de analiza a problemei, nopţi întregi de
nesomn şi gânduri, sute de ore de psihoterapie şi dezvoltare personală a
portofelelor supervizorilor, domnişoara Tzitzi a luat o decizie:
- va lăsa uşa deschisă cât timp se va concentra pe colorarea
unghiilor, astfel încât prietenii imaginari să poată intra în voie, chiar dacă
ea nu aude soneria.
Decizia ei a fost inspirată de dictonul: şi frumos şi bogat.
S-a împrietenit cu vecina băgăreaţă, a cărei poveste tristă
de viaţă a ascultat-o la una din şedinţele de terapie de grup la care
participaseră amândouă, iar soarele şi pacea au răsărit din nou peste Strada
Cuib de Cuci.
And they all lived happily ever after.
